Cele mai faine idei de la seminarul de parenting oferit de Parentime #AjungemMari

mirunaMarti am participat la un superseminar oferit de Miruna Patrascu, una dintre fondatoarele Parentime, pentru Ajungem Mari.

Miruna a fost asaltata de intrebari de catre voluntarii care desfasoara activitati in centrele de plasament si dupa mai mult de doua ore in care a avut rabdarea sa ne impartaseasca din cunostintele ei, am fi stat in continuare sa o ascultam. A fost pur si simplu minunata :), ne-a oferit solutii la probleme ca violenta intre copii, metode de captarea atentiei, idei de jocuri si activitati de cooperare, notiuni de educatie emotionala si multe altlele pentru care ii multumim.

Mai jos, o sa punctez cele mai importante informatii, care sigur va vor fi de ajutor in activitatea cu cei mici:

  1. Jocul este metoda cea mai eficienta de a ne apropia de copii, cat si de invatare. Jocul acceseaza invatarea intuitiva, de aceea cunostintele sunt asimilate si pastrate mult mai simplu; Pana la 12 ani, jocul este principala metoda de invatare; Jocul este si o forma de terapie;
  2. Inainte de a incepe predarea propriu-zisa, se recomanda sa petrecem 10 minute cu copiii in care sa ne jucam ca si cum nu vrem sa ii invatam nimic (ABSOLUT NIMIC);
  3. Putem folosi aceste 10 min si pentru jocuri de apropiere;
  4. Jocurile DE COOPERARE, si nu cele COMPETITIVE, ne ajuta sa construim relatia intre educator si copii cat si intre copii. De multe ori intre copii sunt tensiuni si aceste jocuri ii aproprie;
  5. Jocurile de oglindire sunt cel mai rapid mod de a crea conexiune cu cei mici;
  6. Inventarea unui salut propriu cu fiecare dintre copii (ei il propun si ne invata – e recomandat sa il invatam, cat mai greu…:)));
  7. In functie de problemele identificate la nivelul grupului, GOOGLE search jocuri pentru rezolvarea lor: jocuri de cooperare, jocuri pentru cresterea rezistentei la frustrare, jocuri pentru cresterea stimei de sine.
  8. MANCATORUL DE FRUSTRARI – cutia in care cei mici sunt rugati sa-si abandoneze frustrarile. Le vor scrie/desena, fara sa le semneze, apoi le vor introduce in mancatorul de frustrari. O data pe luna, fiecare copil alege o frustrare scrisa de el, ceilalti sunt rugati sa sculte fara sa intrerupa apoi sa ofere solutii fara sa jigneasca.
  9. Pana la 7 ani, copiii nu dezvolta capacitatea de a pierde, de aceea e de preferat sa nu-i punem in situatii in care sa experimenteze esecul.
  10. kidspower.org , solutii eficiente impotriva violentei;
  11. Alphie Kohn, Daniel Siegel, cativa dintre marii autori citati de Miruna.

Pentru resurse si filmulete gratuite pe teme de parenting, accesati site-ul: www.parentime.ro si pagina de facebook: www.facebook.com/pages/Parentime/111519728871349

18 Tricks to Get Kids Focused


1. Use a clapping pattern; Clap or tap in a pattern, for example, clap slowly twice and then clap fast three times. The students are to stop what they are doing and repeat the pattern. If necessary, do it again until all children have responded and are quiet. If your classroom or program used this method, there are many ideas that can be combined with this).

2. Lights switched on/off:  Children look at the caregiver and listen when the lights are flicked off and on.

3. Whistles are harsh and can be annoying, however can be effective when outside or for an emergency.

4. The word “freeze!” For an emergency or when attention is immediately desired, the word, “freeze,” works well. When the children hear the word,” they KNOW something is serious and important! Every program/classroom should have a ‘Freeze’ option in place!


5. When you say, „Voices,” teach the children to respond with a quiet, „Shhh…” Use this if the children are too loud. If you want their attention, say, „Voices” again and they respond with a quieter, „Shhh…” Say it a third time very quietly, „Voices.” All children should be quiet and ready to listen.

6. Shout „AND A HUSH FELL OVER THE CROWD!” and the kids reply with a drawn out „HUSH!”

7. Hold up your hand and say, „Give me five.” The children put their hands in the air and shout „five!” As they count down to one, they get progressively quieter until „one” is said in a whisper. Or, after saying, „Give me five,” everyone puts their hand in the air and counts loudly using their fingers from 1 to 5.

8. Every school has a mascot.  Shout your school name and have the children respond with the name of the school mascot. Example: Caregiver/teacher shouts, „Baldwin” and the children respond with, „Lions.”After they shout the mascot name they are to be silent.


9. Just clapping is another way… and you’ll get applause!

10. Do you need a moment of peace?

Tell your students that they will often be playing, „The Still Waters Game”; they will know the game has begun when you say, „1, 2, 3, – 3, 2, 1… still waters has begun.”

Ask them to freeze like an ice cube and remain silent when they hear that sentence. Time the children to see how long they can remain still. The goal is to beat their best time. Hold your fist in the air and each time you see someone move or talk, put a finger up. Once you have all five fingers up, check your watch and tell the group how long they were able to remain still.

11. One favorite attention getter is a teacher/leader saying, “Bump-da-da-Bump-Bump”and the children reply in unison, “Bump-Bump!” This is said to the tune of ‘Shave and a Hair Cut–Two Bits’.

12. Use, „Teacher Says,” like „Simon Says.” For example, „Teacher says, touch your nose,” “Teacher says, Clap once,” then „Teacher says, look at me.” This can also be used to line up! Teacher says, „Line Up!”


13. For getting attention, you can:
Shake a shaker, touch a wind chime, ring a bell, use a rain stick, play music or use any kind of sound maker as a signal for students to be attentive.

14. Laughing Handkerchief
When the group sees a handkerchief thrown into the air, they laugh as loud as possible. When the handkerchief hits the ground, they go silent.

15. Say, in a normal tone of voice, „Clap once if you can hear me.” Those listening will quiet down and clap one time. Then say, „Clap twice if you can hear me.” More children respond with two claps. Finally say, „Clap three times if you can hear me.” By this time you should have the attention of your group. (Personally I never cared for this one-it can take longer than other methods-but it is popular in many areas. Barb)


16. For Pre-K to Grade 1– sing the following words to the Frere Jacques tune:
„Are you listening? Are you listening? Everyone! Everyone! If you are listening, if you are listening, look at me, look at me.” Other ways to end the song are: „Snap your fingers” or „Pat your head.”

17. Let the children know when they need to do something; give them the reason why it is necessary.

  • Get into the habit of saying, ‘We’re going to…because…”
  • When children understand the ‘whys’, they are more apt to cooperate.

18. Let the children know when they need to do something; give them the reason why it is necessary.

  • Get into the habit of saying, ‘We’re going to…because…”
  • When children understand the ‘whys’, they are more apt to cooperate.



1. To get children’s attention, use one method consistently. If you are committed to a method it will usually work; if you don’t commit 100%, it won’t work.

  • Meet with the children at the beginning of the school year and discuss what method or methods you will use.
  • Present a few ideas to them—and have kids decide which to use! Do this each year.
  • You can add fun by keeping tally and charting their opinions.

2. Students will welcome any attempt you make to add transition activities into your daily routines, especially if they involve a little movement or a challenge. You will be surprised at how these activities change your group environment. If you periodically change the activities, you will keep their interest piqued as they wonder what you will do next.

3. Be sure all children know what is expected when these systems are used
. Individual guidance may be necessary for children who have difficulty with transitions or are new to your program. With consistency, your group will easily follow the routine when they hear the selected music or signal!

Sursa: www.kidactivities.net

Morning routines for English classes


Dear teachers, the routine I propose for your classes looks just like army, but

  • it’s funny for the kids
  • they pay attention and stay focus
  • gives a rhythm to the lesson and energy
  • children become confident in speaking and pronunciation
  • and…they learn who’s in charge, so you can forget about discipline problems

Sincerely, I love that routine and it must be very efficient.

Try it out and give us a feedback about it. We’re very curious to find out how it worked out in your class.

Despre copiii introvertiți

Înainte de a aborda acest subiect vreau să menționez că o voi face în calitate de observator și nu de specialist.

Mi se pare important să împărtășesc cu voi puținele lucruri pe care le cunosc și le înțeleg despre copiii cu acest tip de personalitate deoarece văd mulți adulți care nu reușesc să interacționeze sănătos cu ei și efectele nu sunt tocmai bune pe termen lung.

La rândul meu sunt o persoană introvertită și din fericire am reușit să păstrez ce-i mai bun din asta și să îmi dezvolt aptitudinile pe care o persoană extrovertită le are în mod natural.


Sursa: www.momentsbyadrianmurray.com

Dragi adulți, care interacționați cu acești copii, poate ca părinți sau educatori, sunt sigură că de multe ori v-ați gândit că ceva nu este în regulă cu ei. Sunt prea retrași, nu sunt la fel de zglobii, nu-și fac prieteni ușor, sunt timizi…

Vă rog să nu vă speriați, copilașii dumneavoastră sunt absolut minunați și normali, doar că au nevoi diferite. Rolul adultului în astfel de cazuri este hotărâtor pentru dezvoltarea emoțională a copilului. În funcție de atitudinea persoanei centrale din viața lui, copilul va crește echilibrat sau cu complexe de inferioritate și alte traume. Deci miza este mare.

Încercați pe cât posibili să empatizați cu ei. Sunt copii cu o inteligență emoțională peste medie și asta înseamnă că sunt ca un burețel care absoarbe emoții. Dacă în familie nu este armonie, acești copii vor amplifica toate trăirile negative pe care le văd în jur. Chiar dacă lucrurile nu sunt roz, feriți-i de certuri și orice ieșiri violente. Îi afectează foarte tare.

Nu îi certați că sunt retrași și nu atât de îndrăzneți precum ceilalți copii. Mulți părinți vor să-și îndeplinească visele prin copii și când îi văd pe aceștia nu atât de porniți să cucerească lumea, se sperie. Nu vă obligați copiii să fie ce nu sunt. Vor dezvolta sentimente de neputință și mai apoi grave complexe de inferioritate, viitorii adolescenți neînțeleși de la care părinții au pretenții exagerate.


Sursa: www.momentsbyadrianmurray.com

Încurajați-i în tot ce fac, dați-le încredere în forțele proprii, nu le tăiați aripile. Mulți dintre copiii introvertiți au tot felul de pasiuni, indiferent care sunt, sprijiniți-i!!

Vorbiți cu ei, explicați-le schimbările care îi așteaptă (începerea grădiniței, a școlii), familiarizați-i dinainte cu situațiile noi, ca să le poată face față mai ușor.

Aveți infinită răbdare, atenție și înțelegere. Lăsați-i în ritmul lor și chiar dacă uneori îi împingeți un pic de la spate, aveți grijă să nu fiți insistenți, să nu-i agasați, altfel vor simți că aveți așteptări mari pe care ei nu le pot realiza.

Îndrumați-i către un sport de echipă sau teatru. Le va dezvolta spiritul competitiv și le va îmbunătăți interacțiunea cu cei de vârsta lor.

Ajutați-i să se integreze, nu îi sufocați, nu le invadați intimitatea dacă sunt deja adolescenți. Ar fi multe de spus, dar cel mai important este să îi iubiți și să nu îi comparați cu ceilalți. Copiii introvertiți nu își țin la vedere „comorile”, ci ferite de ochii lacomi. Au nevoie de încredere, de un mediu echilibrat și armonios ca să scoată la vedere toate frumusețile cu care sunt înzestrați.




Comparație între educația Montessori și cea tradițională

În ultimul timp, acord din ce în ce mai multă atenție educației de tip Montessori pentru că mi se pare apropiată stilului meu de a preda. Observ că este o metodă care capătă amploare la noi și chiar dacă atestarea este destul de costisitoare, asta nu înseamnă că nu ne putem documenta și învăța principiile după care s-a ghidat Maria Montessori.


Mai jos aveți o comparație între sistemul tradițional și cel de tip Montessori. Cu siguranță ambele au plusuri și minusuri, important este să alegem ce e mai bun din amândouă.

sursa: www.gradinitamontessori.ro

Tipul experientei de invatare si metodele invatamantului traditional

Tipul experientei de invatare si metodele invatamantului Montessori

– Educatoarea este centrul atentiei, al clasei si al activitatii.- Educatoarea este cea care impune disciplina.

– Predarea se face cu intreaga clasa.

– Grupele se formeaza cu copii de aceeasi varsta.

– Toate cunostintele sunt date de catre educatoare.

– Copilul are un orar fix al activitatilor.

– In procesul de conceptualizare, copilul este dirijat de educatoare.

– Copilul are un timp de lucru stabilit de educatoare.

– Ritmul instruirii este fixat de grupa si de orar.

– Educatoarea corecteaza greselile prin repetari, pedepse si recompense.

– Consolidarea invatarii se face din exterior.

– Exista foarte putine materiale pentru dezvoltarea senzoriala.

– Copilul are scaunul/locul sau propriu: I se cere sa stea linistit, sa asculte si sa participe in timpul lectiilor cu toata grupa.

– Implicarea parintilor este redusa si voluntara.

– Educatoarea are un rol noninterventionist in clasa.- Mediul si metoda incurajeaza autodisciplina.

– Predarea este, in principal, individuala.

– Grupele sunt alcatuite din copii de varste diferite (de la 3 la 6 ani).

– Lucrul in grup ii incurajeaza pe copii sa invete singuri si sa se ajute reciproc.

– Copilul isi alege singur activitatea.

– Copilul descopera singur conceptele cu ajutorul materialelor auto-corective.

– Copilul lucreaza atata timp cat doreste la proiectul pe care il alege singur.

– Copilul invata in ritmul sau propriu.

– Materialul il ajuta pe copil sa-si descopere greselile.

– Copilul isi consolideaza invatarea prin repetitie si prin starile pozitive.

– In clasa exista materiale care se adreseaza tuturor simturilor si ajuta la o invatare totala.

– Copilul poate lucra acolo unde doreste, se deplaseaza prin clasa si vorbeste cu cine doreste, fara a perturba activitatea altora; poate alege sa lucreze si in grup.

– Se organizeaza un program Montessori de participare a parintilor la procesul de educatie.


Don’t Stop Growing Creativity!!

and how we do it…

so…it’s simple:

we learn the children about shame and being wrong =>

they are afraid to speak, to act and be themselves =>

they lose their creativity =>

they lose their artistic skills =>

they become the same robots that we are, just when we use education like  „we should”

EDUCATION means GUIDING creativity, the free will, the courage, good ideas, NOT KILLING THEM

In loc de bun venit din vacanță 🙂


For last year’s words belong to last year’s language
And next year’s words await another voice.
And to make an end is to make a beginning.
~T.S. Eliot, „Little Gidding”


Am pus punct unui an frumos (inclusiv vacanţei) şi îmi îndrept toată energia către următorul. Ca voi toţi, probabil, am avut parte în vechiul an de toate deliciile – zâmbete, lacrimi, prieteni, neprieteni, plusuri, minusuri….Nu mi-au displăcut niciunele..Acum a venit vremea recoltei, însă. Ce păstrez şi ce las în urmă? Ca o persoană responsabilă faţă de mine, am încercat acest exerciţiu, din nou, în speranţa că poate se va prinde ceva până la urmă.

Cred cu tărie că este foarte util şi copiilor. Astfel, după vacanţă puteţi face o lecţie deosebită cu ei, ajutându-i să se cunoască mai bine şi să-şi dorească să fie mai buni. Nu este un lucru simplu, luând în considerare că vor trebui să-şi recunoască greşelile şi să facă o promisiune că vor încerca să le îndrepte.

Cum ar trebui să se desfăşoare o astfel de lecţie?

În primul rând, trebuie să existe o atmosferă relaxată. Aşezaţi copiii în cerc şi povestiţi-le câte ceva despre trecerea într-un nou an, ca ei să înţeleagă însemnătatea evenimentului. Cu această ocazie puteşi să repetaţi cu ei cuvintele: YEAR, NEW, HAPPY NEW YEAR!, NEW YEAR’S EVE.

După care le veţi spune că veţi juca un joc. Fiecare va trebui să se gândească la ce anume a făcut greşit în anul care a trecut şi cum are de gând să îndrepte asta. Cei care vor face eforturi pentru a fi mai buni vor primi o recompensă. Aţi putea numi prima săptămână de grădi Săptămâna Anului Nou, în care copiii şi mai ales educatoarea, vor încerca să renunţe la obiceiurile mai puţin bune.

Înainte să începeţi, puteţi să le daţi exemplu această poezie haioasă, în care un copil îşi propune să nu mai repete năzbâtiile din trecut.

My New Year’s resolution

by Robert Fisher

I will not throw the cat out the window
Or put a frog in my sister’s bed
I will not tie my brother’s shoelaces together
Nor jump from the roof of Dad’s shed
I shall remember my aunt’s next birthday
And tidy my room once a week
I’ll not moan at Mum’s cooking (Ugh! fish fingers again!)
Nor give her any more of my cheek.
I will not pick my nose if I can help it
I shall fold up my clothes, comb my hair,
I will say please and thank you (even when I don’t mean it)
And never spit or shout or even swear.
I shall write each day in my diary
Try my hardest to be helpful at school
I shall help old ladies cross roads (even if they don’t want to)
And when others are rude I’ll stay cool.
I’ll go to bed with the owls and be up with the larks
And close every door behind me
I shall squeeze from the bottom of every toothpaste tube
And stay where trouble can’t find me.
I shall start again, turn over a new leaf,
leave my bad old ways forever
shall I start them this year, or next year
shall I sometime, or …..?

Poezia este foarte utilă deoarece cu ajutorul ei veţi reuşi să obţineţi nişte mărturisiri „cutremurătoare”. Cea care va face prima mărturisirea despre greşelile care nu se vor mai repeta va fi profesoara. Astfel copiii vor avea un model pentru ceea ce vor spune ei. De exemplu: Anul trecut am mâncat prea multe dulciuri şi din cauza asta am făcut carii. Anul ăsta promit să mănânc mai puţine….

Cu siguranţă nu vă vor spune cine ştie ce năzdrăvănii, dar puteţi profita de această ocazie pentru a-i determina să-şi conştientizeze comportamentul, ar fără a-i certa sau a-i face să se simtă marginalizaţi. Trebuie să le explicaţi foarte bine înainte de aîncepe că fiecare face câte ceva greşit şi acum voi doar discutaţi, pentru a reuşi să fiţi mai buni.

Este important să le explicaţi că nu trebuie să râdă unii de alţii, ci doar să înveţe din povestirile colegilor. Pe cei care sunt imposibil de convins să facă asta, introduceţi-i în discuţie explicându-le că ce fac ei nu este corect şi cereţi-le să vă spună cum vor îndrepta asta.

Vă doresc succes şi sper să fie utilă copiilor această lecţie. Vă rog să-mi povestiţi cum a fost, dacă a-ţi pus-o în practică 🙂

Să aveţi un an nou plin de realizări şi satisfacţii!!!